Gastronomie Sănătate

iulie 5, 2016 la 6:13 am

Mărul, regele fructelor

Mărul, regele fructelor

Mărul, socotit ca regele fructelor, se găsește răspândit prin toată Europa, afară bine ințeles de regiunile prea friguroase din Nord. Prin Anatolia și mijlocul Caucazului se găsește încă sub forma salbatică, la fel cum îl găsim și la noi ca măr pădureț. Deși, după părerea unor cercetători, el și-ar avea patria în ținuturile persane, totuși nu îl întâlnim prin Mongolia și Japonia.

Mărul a fost cunoscut din vremuri foarte depărtate și folosit ca un fruct ales. Biblia amintește de el ca de un fruct deosebit, ceea ce dovedește că încă din vremurile biblice el a fost cultivat în mare măsură și în varietățile cele mai alese.

În timpul grecilor și romanilor, mărul era bine cunoscut și prețuit pentru calitățile sale. Romanii cunoșteau vreo 29 de varietăți. Acum s-a ajuns la peste 600 de soiuri.

Compoziție pentru 100 gr. mere:

  • apă – 81.41 gr.
  • albumine – 0,3 gr.
  • grăsimi – 0,4 gr.
  • hidrați de carbon – 14.9 gr.
  • celuloză – 1.51 gr.
  • calciu – 7 mgr.
  • fosfor – 12 mgr.
  • fier – 0,36 mgr.
  • sodiu – 11 mgr.
  • potasiu – 5 mgr.
  • sulf – 6 mgr.
  • magneziu – 8 mgr.
  • vitamina A – 112 U.I.
  • vitamina B1 – 40 U.I.
  • vitamina B2 – între 10-43 U.I.
  • vitamina C – între 2-15 mcgr.
  • calorii – 64.4

Din analiza acestei compoziții se vede lămurit bogăția mărului în elemente de tot felul, într-o câtime destul de însemnată, și chiar putem spune de frunte, în comparație cu altele.

Prezența fosforului, fierului, sodiului, potasiului și a celorlalte îl face un fruct cu foloase multiple.

Un măr seara înainte de culcare, liniștește sistemul nervos și aduce cu sine un somn liniștit. Se spune că dacă înainte de culcare am luat un măr, să nu mai bem nimic după aceea, deoarece transformările chimice ce se produc cu mustul de măr rămas pe dinți fac în așa fel încât să dizolve piatra de pe dinți și să le redea albeața.

O greșeală pe care o fac mulți în ce privește mărul este aceea că îl curăță de coajă, pe care o aruncă. Or, este lucru constatat că în coajă se găsesc cele mai multe săruri minerale și elemente chimice de care corpul are nevoie.

Dacă în întregimea lui găsim aceste elemente în măr, totuși în mod deosebit în coajă și sâmburi mărul cuprinde o câtime destul de apreciabilă de fosfor, sodiu și fier, lucru ce îl putem constata și din analiza chimică mai sus menționată, ceea ce-l face a fi de folos sistemului nervos în mod ideal.

Aciditatea nu prea mare a mărului nu biciuiește organismul și nu-l supără, ci dimpotrivă exercită o acțiune binefăcătoare de stimulare a funcțiilor creierului, a rinichilor, ficatului și intestinului.

Mărul, regele fructelor

Datorită proprietății alcaline, mărul face să dispară acrimea stomacului.

Merele coapte slujesc contra constipației și lenevirii intestinale.

Dar dacă în cazurile amintite mai înainte am văzut foloasele mărului, atunci trebuie să spunem că în ce privește tratarea diareelor, mărul s-a dovedit ca un leac radical.

Lucru ce pare cât se poate de curios la început este că metoda aceasta folosește mere crude în tratarea enteritelor (inflamațiilor intestinale) acute și mai ales la copiii care au diaree în formă gravă.

Prin mere crude înțelegem mere coapte îndeajuns, dar nu pregătite, deci nici fierte, nici la cuptor, ci așa cum le luăm din pom. Se recomandă merele din soiul ionatanelor sau a celor asemănătoare, mere dulci. Se vor evita însă merele acre.